marți, 14 octombrie 2008

in cautarea simtului perfect



o rezervatie naturala in care ne invartim haotic ca niste papusi defecte si cu o dorinta acerba de acceptare si apartenenta. apartenenta noastra la un grup oricum/oricare ar fi acesta. este tulburatoare miscarea haotica pe care nu o poti observa decat atunci cand te dedublezi... si oare cati ne luam aer in piept si reusim sa stam mai mult de 3 minute sa ne privim din exterior, sa ne ciocnim unii de altii, sa ne ciocnim de propriile noastre corpuri lipsite de personalitate... intr o mare de personulitati zac prizoniere cateva personalitati care sunt uimite... si precum plantele care cand le atingi se retrag in sfera lor, in cercul lor, in aula lor magica. sfera initiala... magica. orbiti de orgoliu si de pumnii ego-ului nostru alergam desculti dupa o himera in cautarea simtului perfect... aceasta fata morgana a imaginatiei mele... normal ca apari si tu in gandurile mele

"scuza ma daca am luat o gresit..."
"nu cred ca am sa pot vreodata"

si cat de gresit ai putut sa o iei... si pana la urma ce inseamna gresit...gresit e ceea ce nu e in conformitate cu planurile noastre... cu gandurile noastre... la fel ca si anormalul sau nebunia... sunt chestii unice... pe planeta exista atatea intelesuri ale greselii, pe cati oameni sunt... si sunt destui... dar parca niciodata prea multi?!

ce inseamna durerea impinsa la extreme... ce inseamna extrem? cat de extrem... mai extrem? sper ca nu. de fapt nu doresc la nimeni ma extrem decat extremul meu absolut si ireversibil. un extrem care a incalcat cu tupeu limitele umane ale suportabilitatii... si care lasa rani adanci in constiinta mea, in minutele zilelor care trec peste mine si care neaga evidentele

de ce negam evidentele? pentru ca ele sunt un joc al extremelor... pentru ca diferenta de la + la - se face in doua secunde?

pentru ca acel evil mastermind care a facut jocul acesta murdar... si apropo, unde este sacrul in toata povestea asta? cum poate el pretinde ca e personaj principal in momentul in care el e calcat in picioare de profan si de preacurvie

si ne sperie pildele biblice

si ne mira violurile explicite

si ne surprind orgiile

de ce?

atat timp cat nu suntem capabili sa le vedem pe toate astea in cei de langa noi si sa le vedem in noi. sa le simtim si sa ni le asum.

de ce nu vrei sa vezi in omul de langa tine precurvia si nesatul si prostitutia si poftele animalice, perversiunile bolnave si fanteziile murdare pe care le are in cap? obsesiile si vulnerabilitatea.

tine oare de vulnerabilitate sau oare numai oamenii fara coloana vertebrala, miile de limacsi si rame care se tarasc printre noi, oare numai de atat ai nevoie ca sa faci RAU?

pofta si dorinta de a face rau se naste din complexul handicapului, al inferioritatii si al neputintei, nevoia de a dovedi si de a desacraliza se naste in omul marunt, mizerabil si lipsit de har.

cum este?

...acum ca divinitatea si-a luat mana de pe tine?

e bine?

dar maine?

da' peste un an?

da' peste 7?

... pacat mosule ca i lasi sa se piarda asa... sau poate e un drum de ispasire? de creare a caracterului puternic... sa astepti tu numai putin si vor veni cu fata mijita spre tine mosule sa i ajuti sa si scoata acul din vene, prafu' din plamani, pastilele din sange, alcoolul din ficati si falusurile din ele.

- kyrie eleison -

Un comentariu:

Monica Puscas spunea...

dar poate ca suntem oameni si sta in natura noastra sa problematizam existenta ...ce rost ar mai avea sentimentele, eforturile, visele, incercarile de integrare si intelegere a comunitatii daca am accepta realtiatea asa cum este? sau macar daca am avea capacitatea de a o intelege? cu ce ne-am mai umple gandurile?