unplugged

marți, 10 februarie 2009

ai simtit ?


ai simtit vreodata ca te cheama gresit?

ca numele pe care il porti nu te reprezinta si e chiar in conflict cu cine esti tu, cu personulitatea ta...
cine esti tu?

cine vrei tu sa fi, cine crezi tu ca esti... ceea ce vor altii sa vada in tine.

esti aceast manunchi de dorinte si sudori care aspira catre ceea ce nu au.
n ai simtit?
atunci e OK, probabil ca nici nu citesti asta.

probabil ca te ai oprit la "ai simtit..." pentru ca acolo s a intamplat un blocaj, la nivelul psiho afectiv.
cu siguranta...ceea ce era pe ecran nu se identifica cu nimic din tine.

cu siguranta... cu siguranta... cu siguranta... cu siguranta

siguranta mea... ha ha ha (Nelson type of ha ha) SIGURANTA MEA e asa de fragila...
bleah.

cine stie ce am vrut sa spun.
am uitat demult, inainte de a scrie, inainte de a cadea

...e un vis, e o minune...sa alerg doar cu tine...sa nu m ascund de ploaie sau vant

...vino, pe o margine de lume... si nici nu vom sti daca visam :(

gandul meu te cheama....

in viata simti cand se apropie unele momente de foc... unele dintre cele mai grele momente din viata...le simti...nu ti dai seama, nu realizezi... dar le simti.

si daca o sa reusesc
si daca o sa inving
si daca o sa cuceresc
si daca o sa calc
si daca o sa inving
o sa inving
o sa inving
o sa inving
sa inving
inving

vincero ! :)

si oricum pana la urma l'important c'est d'aimer ...

cred.

miercuri, 24 decembrie 2008

criza de craciun


...sau craciun de criza. cum vrei sa o iei. in mod cert craciunul asta este si a fost ca niciunul. cadouri - nu, zapada - nu, brad - nu, colinde - nu, miros de brad - nu, miros de cozonac - nu, sanie - nu, bulgarit - nu.

numai hrusca se aude cantand prin magazine si prin bucatarii, unde gospodinele - mai lenese ca niciodata, is petrec ajunul ingropate in sarmale si inghitite de cozonaci mult prea crescuti.

ne prefacem ca ne bucuram, zambim, facem poze. mai bem un pahar de ceva...parca e mai bine. in schimb e al dracului de frig. si in casa si afara, si in suflete.

nu tu colindatori, nu tu capra slash urs.

hrusca se incapataneaza insa si canta ragusit in magazine si fuego-pedo. behaie pe Eroilor.

sarbatori fericite?

leru-i ler .

duminică, 9 noiembrie 2008

atat.


despre pofta nebuna pe care o am, de a face dragoste cu tine zi de zi noapte de noapte...

de a te saruta din cap pana in picioare de a te iubi si a te proteja de te alinta si de a te rasfata...

de a te iubi asa cum iubesc eu...

si ...

de putea sa te privesc nopti in sir cum dormi sa te sarut fara sa stii si sa ti mangai fata si parul...

si sa ti mai sarut odata buzele...

si tu sa nu stii nimic...


atat.

marți, 14 octombrie 2008

in cautarea simtului perfect



o rezervatie naturala in care ne invartim haotic ca niste papusi defecte si cu o dorinta acerba de acceptare si apartenenta. apartenenta noastra la un grup oricum/oricare ar fi acesta. este tulburatoare miscarea haotica pe care nu o poti observa decat atunci cand te dedublezi... si oare cati ne luam aer in piept si reusim sa stam mai mult de 3 minute sa ne privim din exterior, sa ne ciocnim unii de altii, sa ne ciocnim de propriile noastre corpuri lipsite de personalitate... intr o mare de personulitati zac prizoniere cateva personalitati care sunt uimite... si precum plantele care cand le atingi se retrag in sfera lor, in cercul lor, in aula lor magica. sfera initiala... magica. orbiti de orgoliu si de pumnii ego-ului nostru alergam desculti dupa o himera in cautarea simtului perfect... aceasta fata morgana a imaginatiei mele... normal ca apari si tu in gandurile mele

"scuza ma daca am luat o gresit..."
"nu cred ca am sa pot vreodata"

si cat de gresit ai putut sa o iei... si pana la urma ce inseamna gresit...gresit e ceea ce nu e in conformitate cu planurile noastre... cu gandurile noastre... la fel ca si anormalul sau nebunia... sunt chestii unice... pe planeta exista atatea intelesuri ale greselii, pe cati oameni sunt... si sunt destui... dar parca niciodata prea multi?!

ce inseamna durerea impinsa la extreme... ce inseamna extrem? cat de extrem... mai extrem? sper ca nu. de fapt nu doresc la nimeni ma extrem decat extremul meu absolut si ireversibil. un extrem care a incalcat cu tupeu limitele umane ale suportabilitatii... si care lasa rani adanci in constiinta mea, in minutele zilelor care trec peste mine si care neaga evidentele

de ce negam evidentele? pentru ca ele sunt un joc al extremelor... pentru ca diferenta de la + la - se face in doua secunde?

pentru ca acel evil mastermind care a facut jocul acesta murdar... si apropo, unde este sacrul in toata povestea asta? cum poate el pretinde ca e personaj principal in momentul in care el e calcat in picioare de profan si de preacurvie

si ne sperie pildele biblice

si ne mira violurile explicite

si ne surprind orgiile

de ce?

atat timp cat nu suntem capabili sa le vedem pe toate astea in cei de langa noi si sa le vedem in noi. sa le simtim si sa ni le asum.

de ce nu vrei sa vezi in omul de langa tine precurvia si nesatul si prostitutia si poftele animalice, perversiunile bolnave si fanteziile murdare pe care le are in cap? obsesiile si vulnerabilitatea.

tine oare de vulnerabilitate sau oare numai oamenii fara coloana vertebrala, miile de limacsi si rame care se tarasc printre noi, oare numai de atat ai nevoie ca sa faci RAU?

pofta si dorinta de a face rau se naste din complexul handicapului, al inferioritatii si al neputintei, nevoia de a dovedi si de a desacraliza se naste in omul marunt, mizerabil si lipsit de har.

cum este?

...acum ca divinitatea si-a luat mana de pe tine?

e bine?

dar maine?

da' peste un an?

da' peste 7?

... pacat mosule ca i lasi sa se piarda asa... sau poate e un drum de ispasire? de creare a caracterului puternic... sa astepti tu numai putin si vor veni cu fata mijita spre tine mosule sa i ajuti sa si scoata acul din vene, prafu' din plamani, pastilele din sange, alcoolul din ficati si falusurile din ele.

- kyrie eleison -

marți, 30 septembrie 2008

pas inainte, poate...


singura mea frica era sa nu ti se intample ceva...pentru ca la fel ca in post-urile precedente ce va mai fi viata mea dupa tine... mai bine... mai rau...nu stiu si nici nu vreau sa stiu...poate ca e mai bine asa...si nu ma complac...insa am un sentiment de siguranta. pana ai aparut TU... si pentru tu o sa fac un alt blog, in momentul in care o sa meriti :)



deocamdata nu stii ce faci...sper insa sa ti treaca repede, pentru binele tau... sau daca nu sper sa nu ti mai treaca niciodata...


si niciodata nu voi fi spus niciodata cu atata certitudine...

*photos by courtesy of Teo

luni, 29 septembrie 2008

demain c'est le printemps...


Oare stii tu ce inseamna sa traiesti cu frica in casa? sa dormi cu frica in patul tau care oare nu ar trebui el sa ti fie culcusul tau sacru si adapostul tau de duhurile noptii? nu oare ar trebui sa ma stiu in sigurant aumbland pe strazi dar cum as putea eu zambi cu frica in buzunar, in pachetul meu de marlboro rosu mult prea lung prelung... cum pot eu sa ma uit la ceas si sa vad limbile fricii cu o ora in urma si electornicul in pas cu viata mea? Adevarat ! ceasul meu exprima cel mai bine ceea ce traiesc eu...lumea prezenta si trecutul care il am pretutindeni cu mine si ora in urma poate cea din urma traita...si ma linistesc uitandu-ma la electronic...sunt "safe" cum se zice...inca sunt aici si acum nu acum o ora si tu... pe langa ca esti pretutindeti esti totdeauna umbra ceasului in urma cu o ora. Dec e nu as putea sa miros mirosul de toamna al frunzelor umede si planse...poate rasplanse in van dup amortelile trecute in care am zacut. de ce se naste din noapte zi purtand vesnic frica in bratele ei noaptea dulce si rece si mirosul de filtru de dunhill lung se-nfiripa-n plamani ca si frica dumnezeului de a doua zi... consolandu ma cu gandul ca demain c'est le printemps...poate resusesc sa merg mai departe. dar oare de fapt cat de departe reusesc sa merg. nu cumva merg un pas in fata si doi inapoi respectand si limbile ceasului si ritmul interior pe care nu il mai pot regla nicicum. pentruca frica induce frica se nasc doua frici, a mea si a ta. si cand vorbesti despre doua frici in acelasi trup...inseamna intr-adevar ceva. se spune ca numai oamenii cu adevarat intelepti pot simti ura in complexitatea ei, ca restul traiesc intr o expectativa maladiva care nu face altceva decat sa ii nauceasca de cap intr un amestec de ura, PATIma si iubire. si niciodata nu am jurat mai sfant precum niciodata nu mi voi incalca mai misel juramantul depus... precum le-ai incalcat si tu pe atatea altele care mai de care mai sfinte, sacre si de neinchipuit pentru un om obisnuit. si e suficient sa existi ca sa existe pentru mine limbile cele doua care nu se vor ordona niciodata. si poate ca nici viata me anu ar mai fi la fel daca ele s ar ordona. poate doar cand voi da electornicul cu o ora in urma... atunci va sa fie momentul meu de "nirvana" suprem? oare? si nu mi ramane altceva de facut decat sa sper in acest demain in care cred cu tarie astenica iubite-voi cum nu ma vei fi iubit tu niciodata...

*photos by courtesy of Teo

mult prea mult...mult

"Ne etalăm cu talentele deţinute, mergem pe stradă ca pe podium, râdem de ne prăpădim dar ştim că defapt suntem singuri, goi, neîmpliniţi. Oricâtă muncă ai depunde, oricât de mult te-ai dedica nu poţi rezolva tu singur problema asta.

Avem impresia că suntem fericiţi iar apoi ne plângem de milă.
Găsim fericirea, vrem mai mult. O pierdem, o vrem înapoi. E un ciclu ce ne vânează în fiecare perioadă a vieţii noastre.

În final realizăm că de fapt ne avem doar pe noi.

Pe noi să ne încurajăm,

să ne ţinem de mână,

să ne îmbrăţişăm.

Pe noi să ne iubim.

Egoism sau nu ăsta este adevărul. "

by Teo

*acest articol nu necesita nicio imagine, este mult prea mult