daca ai stii...

Daca ai stii ce m-a facut sa traiesc si de ce nu m-am aruncat dupa ea, de fapt mai bine spus daca ai constientiza de ce n-am facut-o de ce am jucat tot, de ce n-am cedat, de ce nu m-am aruncat, de ce nu am ezitat sa cobor. Daca ai stii ca nu am ezitat niciun moment in a te ajuta pe tine, in a te proteja chiar si cu pretul vietii. Si, in definitiv ce insemna viata mea !
Un sir nesfarsit de intamplari nefericite si zbucium continuu, freamat inutil... pentru ce? Pentru nemurire... pentru glorie si ce vane erau cuvintele astea atunci si ce mediocru avea sa fie viitorul meu... de ce? Pentru ca te aveam pe tine si foamea imi era potolita. Si as fi putut dormi toate noptile linistite cu gandul ca ma voi trezi langa tine, te voi saruta si vom face dragoste asa... cum faceam noi si voi putea continua la infinit pentru ca aveai sa fi alaturi de mine. Daca ai stii de ce m-am dat pentru tine, de ce m-am asigurat ca tu sa fii bine.
Si, Doamne! Cum deabia mai rezistau plamanii mei si ochii mei iesiti din orbite si cum mi-a trecut toata viatat NOASTRA prin fata intr-o viteza inexplicabila... si-am regretat ca poate nu te-am iubit destul si ca poate nu m-am dat tot si ca poate cerusem mai mult decat oferisem. Si astea nu inseamnau nimic pe langa gandul ca ai putea sa nu treci de chestia asta. Si eram eu, singur pe o alee marunta, cu un fir de tradafir roz in mana, negru si palid. Cum as fi trait eu cu gandul ca nu-ti mai daruisem flori demult si ca nu apucasem sa o avem pe Bianca, Maria sau pe Alexandru? CUM? Si cand am vazut lumina si aer curat... si inca imi sfaraiau mainile negre si fata si parul si urechile si sufletul si plamanii mei fumegau... ca un foc nu demult stins. Si cum as fi putut eu sa cred ca n-ai stiut si n-ai inteles niciodata nimic.
Si ca NIMICUL domnea si in suflet si in minte?! Si ma doare sa cred ca nu ai sa stii niciodata. Ma doare fizic. Mi-e rau. Mi-e rau de raul pe care mi-l faci constient. Si atunci eu sunt nebun, cand cred ca trebuia sa se termine acolo.
Ca trebuia sa ard de viu ca un sobolan. Ca futu-i mama masii, trebuia sa veniti sa va luati aurul si hainele si sa gasiti un cadavru carbonizat. Sunt eu nebun? Cand tot a fost in zadar si cand totul a ars acolo si noptile noastre au ars si mesajele si orele vorbite si zilele ploioase si-n pizda masii ca cica " WE'L ALWAYS HAVE PARIS " ... in pula ! In pula in avem... ala a ars primul, printre mormane de trandafiri roz, ursuleti de plus, lacrimile tale si urletele mele de furie si gramezile de poze si futu-le mama lor de post-it-uri ascunse prin bagaje, blestematele alea de post-it-uri care prindeau noaptea arpi prin camera ne-lasandu-ma sa ma odihnesc si tencul de invitatii de la Cinema Studio si bonuri de KFC sau de MC' si video-uri de vacanta si curele si bluze si pulovere si cercei si inele si palarii roz si borcanase cu poezii si poze de portofel si magenti si iPod si bascute si alcatel-uri si bilete de la BlueAir si JOR 123 / 124 si etichete de bagaje si caiete pline de poezii si agende scrise cu chinuri...frumos si mii de km parcursi si cel mai, cel mai important O IUBIRE... numai una, singura, sincera, adevarata, devotata si sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera sincera !!!!!!!
Ce a carbonizat explozia aia... un cacat... fata de ce ai putut tu sa arzi, sa incinerezi... trei ani de zile, intr-un cacat de partida de SEX de 25 de minute sau cine stie... cu cine? cu cine? cu un STRAIN! cu un... necunoscut, cu un strain, cu un nimeni despre care stiai cat stiu eu despre chimie organiga... adica NIMIC. Cum ai putut? Cum? Ma intreb ce fel de om esti de fapt. CINE ESTI?! De ce nu te-am cunoscut niciodata asa? Cine e un om care poate sa faca asa ceva cu atata usurinta? Ce mai e omul ala dupa ce face asa ceva? Ce devine el? Este el acelasi? Este el macar... OM? Are el suflet? Are o inima? Mai are ceva omenesc in el? NU NU NU NU NU NU mai are nimic sfant in el, nu mai are suflet, nu mai are constiinta, ratiune, iubire, credinta... nimic...
Cum sa poti sa traiesti asa? Cum sa poti cara crucea asta in spate? Cum mama ma-sii sa nu te dai cu capul de toti peretii? Cum dracu sa dormi noaptea linistit, cum sa mai poti functiona normal si sa pretinzi ca esti un om normal? CUM? Cum sa nu-ti dai pumni in cap sa nu te urasti pana la Dumnezeu si inapoi si sa nu-ti fie sila de carnea si oasele tale sa te uiti in oglinda fara sa vezi monstrul din spatele globilor oculari, sa te uiti in vitrine si geamuri si sa nu vezi demonul din tine, cum sa nu te visezi in chip de sarpe si sa nu-ti simti coarnele crescand, sa nu simti durerea copitelor in pantofi si parul de pe spate crescand. Cum sa fi pur si impacat dupa ce faci genocid. Ce psihic Hitlerist tre' sa ai, ca sa nu te miri ca te mai rabda pamantul, ca in momentul in care v-ati dat drumul amandoi si dupa aia ati coborat din pat nu s-a despicat pamantul in doua si nu te-a inchitit pentru ce ai putut sa faci.
Sincer... nici nu-ti doresc sa le stii pe toate astea si sa le simti pentru ca ai innebuni... sper sa nu le constientizezi niciodata, pentru ca atunci cand iti vei da seama cu cate lovituri de cutit m-ai omorat pe la spate si apoi in genunchi fiind mi-ai retezat aripile si capul.
Vor veni vremuri grele pentru tine si nu vei face fata la toate astea... si in ceasul al 12-lea cand vei simti ca-ti sufla cineva in ceafa, ma vei cauta disperata, turbata si innebunita pentru a-ti da IERTAREA... si nu o vei primi pentru ca eu nu voi mai fii si pentru ca vei ramane cu blestemul care se va intoarce impotriva ta si cu crucea grea pe care o vei cara si vei incerca sa te sinucizi... si nu vei reusi niciodata, vei fi o damnata precum Salieri, fara nicio cale de intoarcere si vei ajunge sa ti doresti moartea si niciodat anu vei reusi sa ti-o provoci singura.
Si va fi vai si amar de tine in zilele alea si pana nu vei primi IERTAREA mea nu vei putea sa te odihnesti in pace si acum...si in pururea si in vecii vecilor... AMIN !!!