nu cred ca a fost sau va mai fi cineva vreodata mai puternic.

Dureri de cap, serfetele, spray-uri si tot felu' de pastile si pastilute...exact ceea ce aveam nevoie. Si in plus mai sunt si durerile ingrozitoare de cap...pe care oricum le aveam... dar parca acum le-am gasit o justificare temporara. Si in plus te mai am si pe tine pe cap... pentru ca te incapatanezi si nu vrei sa intelegi cand eu incerc sa iti explic o situatie.
Si cu toate ca stiu ca nu o sa ajung la niciun rezultat, in fiecare noapte inainte de culcare si in fiecare dimineata... in drumul meu pana la liceu iti explic aceleasi chestii... si tu refuzi puri si simplu sa le intelegi.
Cateodata am impresia ca am reusit sa te fac sa intelegi situatia... si ma bucur. Dup'aia imi dau pumni in cap cand vad tot felu' de lucruri de la cele mai neinsemnate la cele mai obvious...care nu fac altceva decat sa mi aduca aminte de tine. Si incerc sa le explic si lor si mie... poate ca mai mult mie... ca tu nu mai existi... ca ai murit de mult si ca acum te ai contopit cu materia si gata. Dar nu si nu si nu si nu !
Pentru ca daca am intelege cu totii asta... cum ar fi oare diminetile mele fara tine in gandurile mele, in cafeaua mea si in primul marlboro rosu lung pe care il fumez pana la razoare... si nu pot decat sa mi imaginez o asemenea dimineata... si nu prea cred ca ar fi mai ok... nu cred ca viata mea ar lua o turnura formidabila fara toate acestea... fara tine ca parte din mine, din ce fac si ce spun. Si chiar nu pot spune ca nu am incercat sa te ignor... dar ai un stil... mama!!! ca si copilu' ala mic care daca nu l bagi in seama suficient incepe si urla... numai ca tu vrei sa fi mereu in centrul atentiei... si atunci faci tot circul asta. Ca sa nu mai spun ca parca e mai stresant cand esti subtila... si ma iei prin surprindere... aia'i cel mai enervant. Spre exemplu acum am primit un mesaj de la Irina ca am doua invitatii la film la Studio... :D si ea e in Belgia... adik in loc de incheierea obisnuita... mesajul se termina "eu sunt in belgia, te pup" ...
...
...
adica pana unde paote sa mearga treaba asta ? dany ieri imi arata un videoclip de la un tip din germania care avea turneu saptamana viitoare la bruxelles... si cate si mai cate :D

Pe metoda Cristiana "nu exista coincidente" stau si ma intreb daca sunt eu sau esti tu. cum ar fi sa ma trezesc intr o buna dimineata si sa nu mai existi deloc...? mai bine? mai rau? sau poate ca ... defapt sigur faci parte dintr-o rutina zilnica. sau poate este modul meu de a ma agata de tine...pentru ca sa nu te uit. poate ca asa e... poate ca nu. poate ca nu vreau/refuz sa te uit. poate ca e rau... poate ca e bine... poate ca e si bine si rau

cine poate sti?

si oare unde o sa ajungem in goana asta pentru a parea ceea ce nu suntem? pentru a fi acceptati... intr-adevar omul caruia nu i pasa daca e acceptat sau nu ala ori e prost de bubuie ori caloteaza mai bine decat oricine. sau poate ca e o chestie innascuta. poate ca asa ne nastem cu foamea asta teribila... cu frica de singuratate si anxietatea asta pe care ne o provoaca propriile noastre ganduri.

nu cred ca a fost sau va mai fi cineva vreodata mai puternic.

*photos by courtesy of Teo Radulescu