vineri, 19 septembrie 2008

pas


Cate povesti nu s-au scurs la fel. Si cati nu au prezis un final la toate astea. Poate ca slabiciunea de a nu fi capabil sa demonstrez contrariul, a generat furia. Poate ca acea credinta oarba, neimplinita a nascut in mine, sentimente greu de controlat, greu de suportat, rusinoase. De ce oare ne plac basmele, povestile, povestile de dragoste, filmele de dragoste, comediile romantice... de ce ne traim viata pe aceste principii... victoria binelui asupra raului / iubirea invinge intotdeauna / iubirea imposibila care pana la urma se realizeaza / we'll always have paris - ul... de ce ne plac? De unde pasiunea asta pentru a face din orice un scenariu cinematografic de exeptie... sau poate vrand-nevrand evenimentele decurg de asa natura incat... la final poti sa scrii un script. Unde incepe si unde se opreste acest lung sir de scenarii, predictibile, dinainte stabilite (poate). Cand putem spune da si cand putem spune nu? Unde ne oprim? Cum facem sa pornim mai departe? Oare ce vrea sa ne dovedeasca destinul prin esecurile repetate... poate insemna o invitatie politicoasa la izolare... la reflectare... la meditare? Cum sa mai am eu acum incredere in cineva... in oricine, cand te tradeaza sange din sangele tau, daramite un strain, un om oarecare. Mergi la risc? Te bagi? Te tine? Ai tupeu? Ai coaie?

... n-ai decat ! eu zic : PAS! tura asta ;)

Un comentariu:

OneYoungVibe spunea...

Imi place cum ai pus problema. Ideea in sine de " happy end" o avem toti intiparita in psihic si se numeste speranta. Speranta de mai bine. Scenariile pe care ni le repetam continuu sunt doar tulburari mentale si tine de psihicul fiecaruia, cat de puternic este. Nu pot sa-ti spun cu siguranta unde ma situez eu in postul tau dar pot sa iti spun ca imi asum un risc. Nu spun pas niciodata si nu tin garda jos fiindca nu stiu daca acea persoana necunoscuta imi da dovedii increderea promisa si astfel voi trece de partea cealalta. Nu pot prezice viitorul dar pot sa-ti spun asta, nu spune stop. Niciodata. Chiar daca tu ajungi sa pierzi daca stai putin sa te gandesti pana la urma ai castigat. Experienta sau nu ceva tot castigi din nimic. Riscurile sunt cele care ne ajuta sa devenim oameni capabili. Daca nu iti asumi riscuri nu faci nimic vei ramane doar cu intrebarea " daca faceam asa?". Refuz ca o astfel de intrebare sa ma macine ceva timp.